15194547_1703297839988424_6931720184902168448_o

Atelierul de Ceramică Kuty al familiei Iacinschi

 

Una dintre cele mai atractive tehnici din domeniul olăritului din România, ceramica de tip Kuty, supravieţuieşte datorită pasiunii unei familii din Botoşani. Atelierul de ceramică al familiei Iacinschi este singurul din judeţul Botoşani şi al doilea din România, după cel de la Rădăuţi – Suceava, care produce farfurii, căni, sfeşnice, căniţe, castroane, străchini sau obiecte de decor realizate manual după o tehnică practicată începând din secolul al XIV-lea.

 

Atelierul aparţine Soniei Iacinschi şi fiului acesteia, Eusebiu, doi meşteşugari care stăpânesc arta decorativă şi care s-au impus la nivel naţional şi internaţional, conform Agerpres. Lucrările lor – cu motive decorative unice, zoomorfe si avimorfe, realizate în culorile verde, galben şi brun, au fost valorificate atât în România, cât şi în Franţa, Italia, Israel sau Ungaria. Sonia Iacinschi consideră munca sa zilnică în atelierul din municipiul Botoşani un „rău necesar“. „E mai mult o pasiune decât o afacere. Dintr-o afacere ai un venit substanţial, însă noi abia supravieţuim. Trebuie să ne mai ocupăm şi de altele ca să putem supravieţui. Nu, nu se poate renunţa. Cât mă ţin puterile, nu pot renunţa. Am încercat să renunţ, dar n-am putut“, afirma Soria Iacinschi, care este dezamăgită de faptul că poporul român nu preţuieşte la fel de mult ca şi străinii arta tradiţională.

 

Arta ceramicii de tip „Kuty”, este un proces complex, care presupune parcurgerea mai multor etape, și anume:

1. Prelucrarea lutului

2. Modelarea argilei – formarea vaselor

3. Uscarea/Zvântarea

4. Angobarea

5. Zgrafitarea

6. Arderea

7. Colorarea

8. Smălțuirea

9. Arderea

Surse: Ziarul lumina, wikipedia

Anca Cadinoiu - Botosani (14)

Fundația Ștefan Luchian

Fundaţia „Ştefan Luchian“ care poartă numele  „poetului plastic al florilor“, s-a înfiinţat la data de 30 august 1999 și își are sediul în Casa Ciomac – Cantemir, monument istoric datând din anul 1800. Casă de negustori armeni este construită în stil moldovenesc, cu un pridvor brâncovenesc, îl veți vedea în arhitectura  multor case vechi dar și noi din orașul Botoșani.  Fundația își propune să păstreze vie moștenirea culturală pe care ne-a lăsat-o pictorul Ștefan Luchian.  Activitatea culturală intensă a fundației aduce mereu în conștiința noastră, sacrificiul pe care l-a făcut marele pictor pentru artă și în special pentru pictură. În cinstea lui  dar și pentru a promova tinerele talente în acest domeniu se organizează  activități culturale, ateliere de lucru pentru prelucrarea obiectelor conferindu-le valoare artistică.  Sunt deschise expoziții temporare care reactualizează și consolidează bogatul patrimoniu cultural moştenit.

IMG_0721

Cimitirul armenesc

Marele istoric român Nicolae Iorga sustinea ca armenii erau printre locuitorii cei mai vechi din Botosani, adaugînd ca „Botosanii ar fi ramas întotdeauna satul descendentilor lui Botas daca n-ar fi fost armenii“.

Cea mai veche biserica ortodoxa armeana din Moldova s-a construit la Botosani, fapt ce denota numarul mare de armeni stabiliti în oras la acea vreme.

Biserica ortodoxa armeana „Sfînta Maria“ din Botosani este cladita în anul 1350 – data cea mai veche cînd este pomenita vreo biserica armeana în tarile Române.

În jurul bisericii „Sfînta Maria“ a existat, conform obiceiurilor timpului, primul cimitir ce cuprindea pietre funerare de marmura, lucrate artistic si cu inscriptii deosebite prin continutul lor, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Iorga sa le publice în lucrarea „Inscriptii botosanene“. Iata spre ilustrare un exemplu: „Avedic, Flora. Mormîntul de odihna al cinstitului Avedic Sahag Bolfosul si al sotiei sale Flora“.

Dupa ce cimitirul s-a mutat lînga cel ortodox „Eternitatea“, noile morminte au devenit o veritabila colectie de monumente de o rara frumusete si mare valoare artistica semnate de mari artisti ai genului, de peste hotare: mormîntul lui Garabet Ciolac 1908, monument semnat de R. Streschnak – Viena, medalion din bronz de Hans Bernard – Viena; mormîntul lui Simion si Suzana Ciomac, 1893: monument de Lyvetis si Niforatos; mormîntul lui Avedic si Vartenic Goilav, 1916: monument de D. A. Pellegrinetti – Botosani, mormînt care face parte din patrimoniul de arta plastica al cimitirului armenesc; mormîntul lui Cristea Goilav, 1888, monument de F. Gabiani – Genova etc.

Se cuvine sa spunem cîteva rînduri despre cel care a fost D. A. Pellegrinetti. Nascut în regiunea Carrarei din Italia, a venit spre sfîrsitul secolului al XIX-lea în România împreuna cu alti specialisti pentru a contribui la lucrarile de înfrumusetare (în marmura) a unor mari edificii din Bucuresti. De aici a ajuns la Botosani, în acelasi scop. si-a deschis un atelier pe strada Vînatori în care se executau la comanda monumente de arta plastica.

semnat casa buicliu

Casa Buicliu

Casa Buicliu a fost construită la începultul secolului XIX (1810) de către negustorul armean Garabet Buicliu. Familia Buicliu a fost una emblematică pentru armenii din Botoșani, fiind una dintre cele mai vachi familii de aici. În timpul perioadei comuniste aici a fost sediu de autogară și reședința transportului public județean.

casa severin semnat semnat casa ferhat

Casa Ferhat (Registrul comerțului)

Casa Ferhat, actualul sediu al Restrului Comerțului din Botoșani, este un monument de arhitectură urbană de patrimoniu național. Anton Ferhat, ultimul proprietar al acestui imobil a fost unul dintre cei mai bogați armeni din Botoșani, director al Băncii românești din Botoșani și propritar a 300 de ha de pământ. Averea lui a fost confiscată de comuniști iar acesta a murit în închisorile comuniste. Clădirea a devenit apoi sediul Direcției Silvice Județene, iar astăzi este sediul Registrului Comerțului din Botoșani.

semnat casa garabet ciomac

Casa Garabet- Ciomac

Casa Garabet Ciomac a fost ridicată în anul 1892 și este una dintre clădirile reprezentative ale Botoșanilor. Arhitectura este una eclectică, de tradiție clasicistă.
Garabet Ciomac a fost unul dintre cei mai importanți negustori armeni din Botoșanii secolului XIX, mare moșier și negustor de vite.

Pe frontispiciul clădirii sunt trecute inițialele proprietarului G. K. C. – Garabet Kricor Ciomac și anul construirii clădirii.

casa missir

Casa Missir

Casa Missir a fost construită în anul 1890 într-un eclectism clasicizant și păstează multe elemente arhitectonice originale, inclusiv gardul din fier forjat bogat ornamentat.

Familia Missir a avut de-a lungul vremii oameni politici în administrația locală a Botoșanilor, avocați și proprietari de pământuri în zona Hangu.

activeexplore Andrei Chis - Botosani (12)