Casa Ventura semnat

Casa Ventura / Muzeul de Etnografie / Școala Populară de Artă

             Casa Ventura a fost construită la sfârşitul sec. XIX în stil neoclasic. Ea poarta numele renumitei Maria Ventura, actriță româncă în limbile franceză și română, de origine evreiască. Cunoscută în România și sub numele de Mărioara Ventura, iar în Franța ca Marie Ventura.

             Începînd cu data de 14 decembrie 2012, Muzeul de Etnografie din Botoşani funcţionează cu regim de expoziţie permanentă la parterul Casei Ventura. Din patrimoniul muzeului fac parte peste 3000 de piese, cele prezentate publicului fiind reprezentative pentru: arhitectura populară, ocupaţiile locuitorilor din zonă, tradiţii şi meşteşuguri, ceramică, piese de mobilier, port popular, ţesături, accesorii pentru diverse obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou, din zona judeţului Botoşani.

             Expoziţia este dispusă în cinci săli tematice. Încăperile găzduiesc pe rând: un alai de nuntă, un interior de casă tradiţională, obiceiurile tradiţionale de Sărbători (Crăciun, Paşte). Există şi două săli ce prezintă ocupaţiile principale ale locuitorilor, pornind de la agricultură, vânătoare şi până la îndeletnicirile domestice.

             În aceeași clădire funcționează și Școala Populară de Artă din Botoșani.

casa corpului didactic semnat

Liceul de fete „Carmen Sylva”

           Casa Corpului Didactic este considerată una dintre cele mai interesante şi elegante clădiri din fondul de arhitectură al Botoşaniului. Imobilul a găzduit Liceul de fete „Carmen Silva” şi are o istorie de 122 de ani.

           Ridicată în 1908 de Neculai Sofian (fost primar al oraşului) deşi construită în stil eclectic, clădirea se remarcă printr-o armonie specială. Clădirea a fost folosită ca şcoală până după 1944. O perioadă s-au ţinut ore şi cu elevii Şcolii de Arte până ce liceul şi-a construit sediul nou.

           În contextul industrializării, în cadrul clădirii Casa Corpului Didactic a funcţionat după anul 1975 şi până în anul 1990 Centrul de Calcul.

          În ce priveşte stilul arhitectonic, muzeograful Gheorghe Median a subliniat: „În oraş nu au fost arhitecţi. Stilul clădirii e amestecat – eclectic – şi întâlnim influenţe apusene, răsăritene, barocul şi neoclasicismul românesc. Clădirea avea o armonie specială şi se încadra perfect în spaţiul oraşului”.

Tribunalul Botosani nou

Judecătoria / Tribunalul Botoșani

           La Botoșani, primul tribunal se înființează la 1 ianuarie 1832, funcționând în casele lui Neculai Damianovici, sub președinția lui Alecu Ralet.

           Din anul 1914, timp de aproape un veac, Tribunalul Botoșani funcționează în clădirea Palatului de Justiție, situată între casa Antipa (1900) și casa Manole (1908-1909), operă a arhitectului Petru Antonescu. Stilul arhitectural este unul eclectic românesc. Clădirea face parte din rândul monumentelor de arhitectură ale municipiului Botoșani, astăzi este sediul Judecătoriei Botoșani.

           La începutul anului 2002 a fost finalizată noua construcție a tribunalului după planurile arhitectului botoșănean Mihai Tulbure.

Casa Antipa semnata

Casa Grigore Antipa

          Construcţia a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIX-lea (1860), în stil eclectic, de inspiraţie franceză şi este înscrisă în Patrimoniul cultural naţional (subordonată Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional din România).

          Aici s-au născut marele biolog Grigore Antipa şi fratele său, naturalistul Nicolae Leon.

Parcul M Eminescu nou

Parcul „Mihai Eminescu”

            Parcul „Mihai Eminescu” s-a deschis în 1869, la acea dată purtând numele de Grădina Publică Vârnav.

            Este situat pe amplasamentul fostei Grădini Vârnav amenajată de administrația locală în anul 1869.

            În partea sa centrală se găsește un lac artificial cu 2 poduri iar pe aleile principale se află statui cu busturile principalilor oameni de cultură din Botoşani. Parcul păstrează câțiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu. În 1932 aici a fost pus bustul lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion Georgescu, monument ce fusese amplasat în 1890 în fața școlii Marchian. Pe lacul artificial se pot face plimbări cu barca şi hidrobicicleta.

rascoala

Monumentul Răscoalei de la 1907

Răscoala țărănească a început în 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara.

Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

Începutul răcoalei a fost în satul Flămânzi din judeţul Botoşani, pe moşia arendată de frații Fischer care dețineau majoritatea terenurilor în ceea ce era numită atunci “Fischerland”. Ei închiriau pământul unor arendași pe sume de bani foarte mari, iar aceștia la randul lor făceau rost înapoi de banii plătiți prin munca țăranilor. Abuzurile acestora în încercarea de a face un profit cât mai mare nemulțumeau și mai mult țăranii.

Răscoala s-a extins în mod treptat în toată Moldova în luna martie. Ţăranii răsculaţi au atacat conacele arendaşilor, dar arendaşii nu mai erau acolo: Mochi Fischer, ca şi alţi arendaşi, s-au refugiat în Bucovina austriacă, la Cernăuţi.

Răscoala a fost înfrântă de guvern, iar reprimarea ei de către armată s-a soldat cu uciderea unei părți din populația rurală a țării.

Monumentul este realizat în perioada comunistă, în anul 1978 de către scultorul Gavril Covalschi și prezintă trei secvențe ale răscoalei țăranilor din 1907.

Muzeul Jud semnat

Muzeul Județean de Istorie

             Fost Palat al Prefecturii, clădirea în care se află muzeul a fost ridicată în perioada premergătoare Primului Război Mondial, după proiectul arh. Petre Antonescu.

             Iniţial, muzeul a avut dublu profil: istorie şi ştiinţe naturale. La sfârşitul anului 1977 a avut loc deschiderea expoziţiei de bază a Secţiei de Istorie a muzeului, cuprinzând elemente de arheologie, numismatică, istorie. În sălile acestuia se află câteva exponate deosebit de interesante: un adăpost uman din paleoliticul mijlociu descoperit la Ripiceni-Izvor, pe malul Prutului, care este unicat în ţară; o statuetă feminină aparţinând culturii Cucuteni (5.000 i.Hr.), cunoscută sub denumirea de „Venus de la Drăguşeni”; vechea uşă de la biserica „Sf. Nicolae” din Dorohoi (ctitoria lui Ştefan cel Mare, 1495); paftale, inele sigilare şi alte obiecte descoperite pe câmpul de bătălie de la Verbia (4 km. de Dorohoi), unde armata lui Ieremia Movilă a trecut de partea lui Mihai Viteazul, domnul care a unificat pentru întâia oară provinciile româneşti (1600); inscripţia originală (pisania) şcolii de la Pomârla (1835), întemeiată de boierul Anastasie Başotă, prima şcoală particulară din Moldova.

             Muzeul mai reunește și câteva obiecte importante din punct de vedere cultural, ce s-au aflat sub posesia unor reprezentanți ai culturii românești, precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian, George Enescu, Grigore Antipa sau Octav Băncilă.

vasescu

Casa Văsescu

Casa Văsescu este una dintre cele mai frumoase case boierești din Botoșani și a aparținut lui Alexandru Văsescu, important om politic al secolului XIX. Anul construcției nu este știut cu exactitate, dar unele surse menționează anul 1880, altele 1890 sau 1891.

Stilul arhitectural este unul eclectic cu elemente din diferite stiluri arhitecturale, în special neoclasice.

O perioadă de timp a găzduit Internatul Liceului de fete „Carmen Sylva”.

Astăzi clădirea găzduiește Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național care îndeplinește, la nivelul județului Botoșani, atribuțiile Ministerului Culturii și în domeniul culturii și artei , al protejării patrimoniului cultural național și al valorificării și dezvoltării elementelor ce definesc identitatea culturală a colectivității locale.

teatru

Teatrul „Mihai Eminescu”

La Botoșani, istoria teatrului este mult mai veche decât Teatrul „Mihai Eminescu”. Prima reprezentaţie în limba strămoşească a avut loc în 1838, când directorul Şcolii Domneşti, Nicolini, asociat cu Costachi Caragiali a început o serie de reprezentaţii.

Prin 1860 se construieşte prima sală de teatru cunoscută sub denumirea „Teatrul Petrache Cristea”, Botoşanii fiind astfel printre primele oraşe din ţară care aveau o sală de reprezentaţii teatrale după modelul celor din Occident, cu scenă, două rânduri de loji, parter, orchestră şi celelalte accesorii.

Într-o astfel de sală, trupele de teatru străine care treceau prin punctul de frontieră Burdujeni spre Bucureşti şi de acolo spre Constantinopol, se abăteau de cele mai multe ori pentru una sau mai multe reprezentaţii şi la Botoşani, oraş cu un public iubitor de teatru şi mai presus de toate cu o generaţie tânără entuziastă.Se pare ca prima stagiune în acest local a avut loc în iarna 1864-1865 .

În 1864, angajat ca sufleur al trupei Vlădicescu-Tardini, era marele nostru botoşănean, Mihai Eminescu. El era angajat şi ca scriitor de roluri.

În ianuarie 1912 se constituie „Societatea pe acţiuni-Teatrul Eminescu” având 75 de acţionari şi un capital de 400000 lei. La 23 septembrie acelaşi an, s-a pus piatra fundamentală a construcţiei acestui „templu al artei”, care a fost terminată doi ani mai târziu.

La 8 aprilie 1944, frumoasa clădire a Teatrului „Eminescu” este parţial distrusă de un bombardament, după care este radical transformată între 1956-1958, când se reconstruieşte, astfel încât vechea compoziţie nu mai poate fi identificată.

De atunci Teatrul „Mihai Eminescu” a atras atenţia şi consideraţia întregii mişcări teatrale româneşti, aici prezentându-se în premieră absolută operele lui Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Eugen Lovinescu, Vasile Voiculescu.

Bustul amplasat în fața teatrului a fost realizat de Ovidiu Moitec și dezvelit în anul 1960.

Sala mare a teatrului găzduiește numeroase alte activități culturale, din care cele mai importante sunt concertele simfonice susținute de către Filarmonica de Stat din Botoșani .Locuitorii orașului se mândresc cu acest teatru care se identifică cu istoria modernă a Botoșanilor.

Primăria municipiului BOTOȘANI (sediul istoric)

Primăria municipiului Botoșani

Edificiul pe care îl vedem astăzi a fost construit la sfârşitul secolului XVIII în stil eclectic de influenţă germană. La mijlocul secolului XIX clădirea a adăpostit sediul Tribunalului. Însuşi Mihai Eminescu a lucrat aici pentru o scurtă perioadă ca angajat al Tribunalului în calitate de copist, în perioada octombrie 1864 – martie 1865.

Monument de arhitectură laică, construit de Enache Codrescu în jurul anului 1800 în mahalaua Vărbierilor în stil neoclasic . Casa este cumpărată la 5 decembrie 1842 de hatmanul Anastasie Başotă pentru suma de 40.000 de lei. În anul 1850 domnitorul Grigore Ghica, vizitând Botoşanii, şi văzând că în acest oraş se află lipsă de o casă pentru încăperea instituţiilor administrative şi alte autorităţi, cumpără casa cu suma de 2.000 de galbeni şi o dăruieşte oraşului Botoşani.

În luna octombrie 1864, când Mihai Eminescu se angajează în funcţia de copist la tribunal, în această clădire îşi aveau sediul mai multe instituţii ale oraşului Botoşani: Prefectura, Tribunalul Judeţean, Municipalitatea, Poliţia şi Comanda de Pompieri.

Clădirea a fost restaurată pentru prima dată între anii 1900-1914. Arhitectura renovată, păstrează şi azi tipul de casă boierească ataşat străvechilor modele de conace din sec. XVII- XVIII cu parter înalt şi portic cu arcade în faţa intrării principale, destinat trecerii trăsurilor.

În anul 2008 au fost declanşate ample lucrări de renovare cu refacerea structurii de rezistenţă a clădirii recunoscute ca un adevărat simbol al municipiului Botoşani.